Alchimia Luminii Lyrics[Strofa 1]
Ar tre' să ne lăsăm ghidați de torțe, că-s multe
Dar lumina n-are forță, că-i de la forțe oculte
Așa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da' ochii sufletului rămân închiși, retine ideea
Că sistemu-i carnivor, se pregătește să te consume
Doar că regimu-i vegan, tre' să fiarbă legume
Și, victimelor le arde doar de joacă, de glume
Parcă vor doar să petreacă, mă seacă, pe bune
Cum se ceartă pe sume, lăsând demoni în costumе
Să-i îndrume-n rațiune spre gеnune, să-i îngâne-n
Ritualuri păgâne și-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune și din suflete rugăciune
Li se spune să măsoare lumina-n watti și lumeni
Da' orice nu-i lumină divină e mare înșelăciune
Îți insuflă frica de lume
Ca un şarpe ce-ți pune presiune pe carotida pecial ca să te sugrume
Prezentu-i inestimabil stimabile atâta că viitorul a veni insesizabil și inevitabil
Toți simțim schimbarea, însă nimeni n-o susține
Fiindcă teama-i chiar mai mare decât pericolul în sine
Vărsai lacrimi odată
Păcat de haina-ţi imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut și pe îngeri să cadă
Și-i împiedică și pe oameni să mai urce spre Tată
[Refren]
Poți să-ncalci legile sau poti fenta procedura
Dar nu strica natura și nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte
Ține de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte
[Strofa 2]
Și-ar tre' să ne lăsăm ghidați de sfinții părinți
Dar ne mințim ipocriți, de-aia ne simțim istoviți
Și loviți, și răniți, și goliți, și goniți
De-atâta slavă deșartă și dragoste de-arginți
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni, probleme
Vedem semne dar pesemne vrei să credem că-i devreme
Și, renunțăm la cruce
Și, ne-ndopăm cu rânced
Și, ne-adăpăm cu sânge
Și, ne-mărâm cu dulce
Da', pentru mine-n sfârșit, e clar ca lacrima
Că nu-i luminat un suflet care păstrează patima
Păstrează datina ca face mai mult ca platina
Păstrează esența sau degeaba pui cratima
Cu ochii vezi aurul
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îți ia vederea ca lui Saul
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul
Înțelegi, omule bun? Ești mic și trecător
Sărmana efemerida amintește-ți c-o să mori
Fără slavă sau glorie, că nu-ți aparțin ție
Așa că lasă-le-nainte de-a pleca spre-mpărăţie
C-adevărata bogăție e imposibil de exprimat de scriitori
Imposibil de estimat de cercetători
De-aia vezi realitatea din mediul înconjurător
Dar simți că în spatele ei se acunde un alt adevăr și
[Refren]
Poți să-ncalci legile sau poti fenta procedura
Dar nu strica natura și nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte
Ține de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte
